Orice firmă care a plătit vreodată o factură a avut aceeași jumătate de gând în fața ecranului de confirmare: numele beneficiarului e chiar acolo, deci sigur îl verifică banca față de IBAN.
Nu îl verifică. Nici azi și, pentru plățile în lei, nici curând. Numele pe care îl scrii călătorește cu plata ca etichetă; banii călătoresc pe IBAN. Din acest singur fapt trăiește cea mai mare parte a fraudei cu facturi din România, iar o regulă europeană nouă se introduce etapizat exact ca să-l repare — pe un calendar care ajunge în România în 2027.
Mai jos: ce se schimbă, ce acoperă și ce nu, și ce protejează de fapt plățile până atunci.
Transferul se execută pe IBAN, nu pe nume
Într-un transfer bancar, numărul de cont e instrucțiunea, iar numele e documentație. Banca plătitoare rutează după IBAN, banca beneficiarului creditează contul identificat de acel IBAN și niciuna dintre ele nu are cum să știe dacă persoana la care te-ai gândit e persoana care îl deține.
O plată executată conform numărului de cont pe care l-ai dat e considerată corect executată. Ce urmează nu e o corecție, ci o încercare de recuperare: banca ta cere cooperarea băncii beneficiarului, aceasta are nevoie de acordul titularului sau de un temei legal, iar totul depinde de faptul că banii mai sunt acolo. În practică, sumele care ajung într-un cont-catâr dispar în câteva ore.
Nu e o particularitate românească. Așa funcționează transferurile de credit peste tot, și exact de aceea Uniunea a legiferat o verificare dinainte de plată, nu un remediu de după ea.
Ce face verificarea beneficiarului
Verificarea beneficiarului — VoP, în prescurtarea din industrie — obligă banca ta să compare numele beneficiarului introdus de tine cu numele înregistrat pentru acel IBAN, înainte să autorizezi plata, și să-ți spună rezultatul: potrivire, potrivire aproximativă cu afișarea numelui înregistrat, sau nicio potrivire.
Trei proprietăți ale regulii contează mai mult decât mecanica ei:
- E gratuită. Serviciul se oferă plătitorului fără costuri.
- Informează, nu blochează. Rămâi liber să continui. Ideea e că, dacă treci peste un „nu se potrivește” la o plată către un furnizor pe care îl plătești de ani de zile, o faci în cunoștință de cauză — și se vede că ai făcut-o.
- Se aplică transferurilor obișnuite, nu doar celor instant. Verificarea e atașată transferurilor de credit ca atare.
Pentru fraudă, consecința e structurală. Un atacator îți poate trimite în continuare o factură perfectă cu IBAN greșit, dar contul din spatele acelui IBAN trebuie să fie înregistrat pe un nume suficient de apropiat de al furnizorului tău cât să treacă verificarea — adică un cont de firmă deschis cu acte reale, nu un cont personal închiriat.
Termenele, și de ce ale României sunt mai târzii
Regulamentul (UE) 2024/886 etapizează obligațiile după cum prestatorul de servicii de plată se află sau nu într-un stat membru a cărui monedă e euro. Ale României sunt pe traseul mai lent.
| Obligația | Prestatori din zona euro | Prestatori din state membre non-euro |
|---|---|---|
| Primirea transferurilor instant în euro | 9 ianuarie 2025 | 9 ianuarie 2027 |
| Trimiterea transferurilor instant în euro | 9 octombrie 2025 | 9 iulie 2027 |
| Verificarea beneficiarului | 9 octombrie 2025 | 9 iulie 2027 |
Banca Centrală Europeană publică integral calendarul, inclusiv o etapă suplimentară pe 9 iunie 2028 pentru conturile ținute în moneda națională a unui stat membru non-euro, care acoperă orele din afara programului de lucru al prestatorului.
Deci: dacă banca ta din România îți arată deja o verificare de nume la o plată în euro, e înaintea obligației, nu în urma ei.
Ce nu acoperă: plățile tale în lei
Aici se pierde nuanța în majoritatea relatărilor. Regulamentul privește transferurile de credit denominate în euro din Uniune. O plată în lei din contul tău din România către contul din România al furnizorului tău e în afara domeniului lui de aplicare.
Nimic din regulament nu obligă o bancă românească să verifice numele la o plată în lei — nici înainte de 2027, nici după. Unele bănci o vor oferi oricum, pentru că infrastructura se construiește pentru plățile în euro și e mai ieftin să o extinzi decât să explici de ce se oprește la monedă. Dar va fi o decizie comercială, nu o obligație, iar pe așa ceva nu îți poți construi un control.
Pentru o firmă care plătește în lei — adică majoritatea firmelor din România — concluzia practică e brutal de simplă: verificarea trebuie să se întâmple de partea ta a plății.
Cum arată, de fapt, redirecționarea facturii
Merită descrisă exact, pentru că imaginea pe care o are lumea în cap e greșită. Frauda nu e un e-mail prost scris de la un necunoscut. E:
- O factură reală, de la un furnizor real pe care l-ai mai plătit, cu o sumă potrivită cu cea de data trecută.
- Sosită pe e-mail, deseori ca răspuns într-un fir existent, uneori chiar dintr-o cutie poștală compromisă de la furnizor.
- Cu exact un câmp schimbat: contul bancar.
- Adesea cu o explicație plauzibilă lângă — bancă nouă, un contract de factoring, un cont „în audit luna asta”.
Fiecare detaliu e gândit să treacă de un om care se uită la ea. Singurul care nu trece de o comparație făcută de o mașină e IBAN-ul, pentru că cel adevărat e deja înregistrat undeva unde ai tu control.
Ce controale funcționează până în 2027
Patru, în ordinea în care se amortizează:
- Ia IBAN-ul din factura structurată, nu din e-mail. Pentru facturile B2B din România, exemplarul care contează e cel livrat prin e-Factura, unde contul e un câmp etichetat, nu un rând de text pe care îl poate rescrie cineva. PDF-ul de pe e-mail e o notificare; vezi cum plătești facturile din e-Factura.
- Nu retasta deloc conturile. Un număr care trece din factura structurată în ordinul de plată fără om la mijloc nu poate fi tastat greșit și nu poate fi schimbat în inbox-ul tău — atacatorul trebuie să compromită factura la sursă, ceea ce e mult mai greu.
- Tratează schimbarea de IBAN ca pe un eveniment, nu ca pe un detaliu. Un furnizor își schimbă rar contul, iar asta merită un telefon la un număr pe care îl aveai deja, niciodată la numărul din e-mailul care a anunțat schimbarea.
- Păstrează a doua pereche de ochi peste un prag ales de tine. Cine pregătește o plată nu trebuie să fie singurul care o eliberează — vezi cine aprobă plățile într-o firmă mică.
Niciunul dintre ele nu depinde de banca ta, și ăsta e tot rostul: funcționează în lei, funcționează azi și tot ele vor fi motivul pentru care nu s-a întâmplat nimic nici în iulie 2027.
Unde se potrivește OpenPay
OpenPay citește facturile primite direct de la ANAF, deci contul dintr-o plată e cel pe care furnizorul l-a pus în factura emisă prin e-Factura — nu e retastat dintr-un e-mail și nu e tastat deloc. Aprobarea stă deasupra, iar plata se inițiază cu banca ta prin open banking și se autorizează acolo, cu autentificare multifactor. Verificarea numelui pe care o aduce regulamentul în 2027 e a doua linie de apărare; prima e să nu tastezi contul, și e disponibilă acum.